Al Tău este cerul, al Tău și pământul
Și norii și marea, minunile toate,
Zidit-ai lumina, zidit-ai cuvântul
Da-tu-ne-ai harul și-a Ta bunătate.

Toate lucrează, toate aleargă
Spre dragostea noastră,
Toate îndeamnă, toate ne cheamă
La viață cea pururi cerească.

Dar omul nu vede a sa mântuire
Că pleacă, că trece, se duce,
Deși a primit-o când însăși chiar viața,
Fiul Ceresc și-a dat-o pe cruce.

Nu sta și așteaptă, răscumpără vremea
Că nu știm nici timpul, nici clipa,
Când umbra cea neagră, ce bântuie lumea
Tresare și-ntinde aripa.

Ridică mâine sfinte spre Mielul ce poate
Când tu zici: Vreau! Să te nască de sus.
Doar El și cu Tatăl, și-a Lor bunătate
Te pot schimba din fire în duh.

Fii dar lumină fără-ntuneric
Cum El este, a fost și va fi,
Crede în raiul cel pururea veșnic
Ce-l are Tatăl pregătit pentru fii.

Pleacă-ți genunchii când vine necazul
Biruie lumea cum ți-a cerut El,
Ridică sus fruntea, îndreaptă grumazul
Și strigă la Tatăl din cer.

Că El te aude și-ți vede durerea
Și lacrima ce-ți curge pe față,
Prin marea Lui milă primești mângâierea,
Din moarte te scoate la viață.