Deși lucra demult la vamă,
Simțea că cineva îl cheamă,
Pe sine se cercetase
Gânduri grele avea rămase.

Era-ncojurat de bani
Și păcate, atâția ani
Inima-i era săracă
Ca o vale goală, seacă.

Dar atunci în Ierihon
Gânditor lângă un pom,
Auzise c-a venit
Iisus, Fiul lui David.

Iar de jos, sub sicomor,
Nu vedea, și-atunci un dor
Îl sili să urce sus,
Să îl vadă pe Iisus.

Ajungând în dreptul său,
Dromnul strigă pe Zaheu:
“Vino pregătește masa,
Astăzi vreau să-ți mântui casa. “

Coborându-se degrabă,
Bucuros de cine-l cheamă,
Pregăti-n ospăț de toate
Și-L primi cu bunătate.

Și-au venit la el atunci,
Păcătoși și vameși mulți.
Fiecare-n boala lui
Să se-arate Mirelui.

Vindecare ei cerând
De la Mielul bun și blând,
Sufletele să le ierte
Viața ca să și-o îndrepte.

Fericit atunci Zaheu:
“Patru în loc de un leu,
Dau celui ce i-am greșit
Căruia l-am asuprit!

Mai dau din a mea avere
Celor cuprinși de durere,
Jumătate-n acest ceas
Celor cuprinși de necaz! “

Dar acolo, farisei
Lupi flămânzi în piei de miei
Ațintiți prin sinagogi
Ce-n ghit case de ologi,

Ispitiră ucenicii
Vrând să-i piardă-n calea fricii,
Pe Hristos să-l părăsească
Dragostea să n-o păzească.

Iar Domnul șezând la masă,
Le grăi acolo-n casă:
“Nu vreau jertfă doar în silă.
Mergeți ca să faceți milă.

Și aștept la pocăință
Păcătoși fără credință.
Și bolnavi uscați de patimi
Cu obrajii râuri, lacrimi.

Să-l mântui pe cel pierdut
Că l-am căutat demult.
Și pe toți voie Eu am
Să-i fac fiii lui Avraam. “

De-ai greșit, de-ai înșelat
Pe mulți de i-ai supărat,
De-ai bătut în Sa cruce,
Cuie, pofte, viață dulce.

De-ai lucrat în lucrul tău
Doar voia celui mai rău.
De nu știi ce-i pocăința,
Cine îți dă biruința,

Vino azi în miezul nopții
Nu lăsa în voia sorții,
Și de vei avea păcate
Domnul le iartă pe toate.

Tot El îți va da voința
Tot El va crește credința
Vino, fii și tu Matei
Dă glas Evangheliei.

S-ajungă cât mai departe
Să meargă din frate-n frate,
Voia mare-a Domnului
Vestirea Cuvântului.