Totul e creat pe lume
Pentru într-ajutorare;
Pentru ce e-n jurul său,
Fiecare dă ce are.
Totul e creat pe lume,
Fie lucru mic sau mare
Spre folosul tuturora,
Nimic nu-i din întâmplare.
Vară. Soarele-i fierbinte,
Peste tot, căldura mare;
Stai sub pom - primeşti răcoare,
Pomul deci îţi dă ce are.
Zgribulit porneşti spre casă...
Iarnă, frig, zăpadă mare.
Intri-n casă - e căldură,
Deci şi soba dă ce are.
Sau: afară-i primăvară,
Mergi pe câmp şi rupi o floare,
O miroşi - îi simţi parfumul,
Deci şi floarea dă ce are.
Imaginați-vă-o albină
Alergând din floare-n floare
Să ne-aducă nouă miere:
Dragul meu, ne dă ce are.
În excursie,-n poiană
Cântă-o pasăre,-i răcoare,
Cântu-i minunat desfată,
Deci şi ea îţi dă ce are.
Toamnă. Şi cât vezi cu ochii
Câmpu-i plin, recoltă mare;
Cât de bun este pământul
Căci dă omului ce are !
Noapte. Întuneric beznă;
Zori, şi soarele răsare
Scăldând totul în lumină,
Deci el dă lumini, ce are.
Prieteni - însă deodată
Ceartă, ură, dezbinare;
Credinciosul fals ´i-aţâţă,
Deci sărmanul dă ce are.
Te-ntâlnești pe drum cu-n frate
Şi-ţi produce întristare
Fiindcă te priveşte rece:
Dragul meu, îţi dă ce are.
Pocăit, da-l bate vântul
Şi viaţa lui apare
Poticnire pentru alţii -
Să ştiţi că dă ce are.
Când lovit eşti de vreun frate
Să nu-ntrebi: "Cum poate oare?"
Are ? N-are conştiinţă ?
Fiecare-i clar, îţi dă ce are.
Mergi pe stradă. La un colţ
Doi se ceartă-n gura mare,
Unul dintre ei înjură -
Omu-acesta dă ce are.
Prieteni - însă deodată:
Ceartă, ură, dezbinare ;
Credinciosu-adevărat
Îi îndeamnă la-mpăcare.
Credincios - şi pentru alţii
Viaţa lui e-o îndrumare,
Spune peste tot de Domnul,
Deci şi-acesta dă ce are.
Un om bun, plin de iubire
Blând în orice-mprejurare,
Duce pace pretutindeni,
Deci dă tuturor ce are.
Când nădejdea mântuirii
Îţi devine-ncredinţare,
Din încrederea în Domnul
Dă şi celui care n-are.
Omul bucuros în toate,
Şi în bine şi în rău
Bucurie va transmite
Tuturor din jurul său.
A fi rău, a fi vulgar
Să nu crezi că-i lucru mare
Credincios de eşti - atuncea
Fii o binecuvântare.
Totul e creat pe lume
Fie lucru mic sau mare
Spre folosul tuturora,
Nimic nu-i din întâmplare.
Omu-n lume-i îndreptarul
Către iad sau către rai;
Celor mulţi din jurul tău,
Ascultător iubit, ce dai ?
Imi pare foarte bine ca am gasit poiezia aceasta. Am auzit-o recitata cu mult timp in urma si imi aduc aminte ca am dorit sa o am, ca sa o recit si eu in biserica de unde fac parte.