, , Iartă-i Tată" e strigătu-ndurerat,
Cånd toţi Te credeau bătut de Dumnezeu,
Iar Tu ne luai osânda în chin greu
Prin plan ceresc de Tatăl nostru dat.
C-amarul curge ca apa-n cascadă,
Munţii goi plâng frunza arămie,
Şi doinele s-au stins în pribegie,
În păcate omenirea se scaldă.
Dumnezeul meu Cel răbdător şi bun,
Iartă-ne Tată şi adu o ploaie,
O înviorare printre popoare,
Numele Tău sfânt să fie cunoscut!
Cu capete plecate-n rugăciune,
Genunchii să lase urmă pe pământ!
Morţii, ce iuţeşte paşii spre mormånt,
Pune-i stăvilar, grabnic o supune!
Ai milă Doamne de poporu-ngrozit!
Nu-i pedeapsa Ta, Tată sfânt Dumnezeu,
Suferim din mândria propriului eu,
A neascultării de Cel ce ne-a zidit!
Amin!