"Binecuvântat să fie Cel ce ne ia zilnic povara... "

Mă-mpovărează trecerea prea grabnică a clipei,
Mă-mpovărează roua prea des ivită-n gene,
Mă-mpovărează praful cu care-aruncă-n mine
Cei prea ușori în plumbul din zbaterea aripei.

Mă-mpovărează lumea cu strigătu-i hain:
Chemările 'napoi și-asurzitoare patimi,
Mă-mpovărează-ntruna tăcerile din lacrimi,
Mă-mpovărează vorba-mi prea goală de Amin.

Mă-mpovărează lucruri ce pier și ce nu pier,
Mă-mpovăreaz-adesea și mâini lingușitoare
Ce mi le pun pe umăr acei tari de picioare,
Cu rădăcini înfipte adânc în efemer...

Dar este unul care îmi ia încet ocara,
El este Domnul Vieții, Mântuiorul meu,
El zilnic mă-ntărește și când îmi e prea greu,
Mă-mbrățișează-n har, luându-mi și povara...