Pe culme sus, pe Aarat
Pe lemnul crucii blestemat
Sus pe catarg la asfinţit
Stă ecce homo răstignit.
Dar este semn că printre nori
Vin porumbeii călători
Cu-o frunza de măslin în cioc
Şi-n aripi flăcări lungi de foc.
Semn bun pe cer de curcubeu
Trimis de bunul Dumnezeu.
Pe barca neagră de catran
Priveşte Noe cerul van
Şi-aşteapta lumea să învie
Din spuma mării argintie.
Dar omul nu este o meduză
Şi nici cenuşa de sub spuză.
Omul e flacară divină
Trup rupt din raza de lumină
Când se pogoara-n chip de har
Columba albă pe altar.
Pe glodul unui boţ de tină
Se cerne ploaia de lumină.
O ploaie de lumini din soare
Şi sfântă binecuvântare
Nu-i loc în lume de-adăpost
De ploaia de la Penticost.