Iubirea mea, ridică-ți ochii pe totdeauna dinspre jos,
e țelul tău tot mai aproape, e cerul tău tot mai frumos.
Despovărată de-orice fumuri să ieși din neguri spre mai nalt
și tot mai luminos fă-ți zborul de la un cer la celălalt.
Topește-n marea rugăciunii ghețarii vechilor tristeți
și larg învăluie-i pe oameni cu ochii celeilalte vieți.
Acopere cu fața-ntoarsă a semenilor goliciuni
și-alege numai bucuria din tot ce-mparți și tot ce-aduni.
Când între Adevăr și Milă nu știi la care să rămâi,
se bucură și Adevărul când îi deschizi la Milă-ntâi.
Când numai binecuvântare vei împărți și tuturor,
un nor de slavă luminoasă te va-nveli din ochii lor!