Tu, numai Tu...

Tu, numai Tu... alungi nori și ceață.
Tu, numai Tu... faci din noapte, dimineață!
Tu, numai Tu... căpătâiul veghezi!
Tu, numai Tu... lași sfinte mângâieri!
Pe zori ne trimiți sfinte șoapte,
Luminezi cerul vieții, îi dai culoare,
Pe albastru-celest ne mai pictezi, o zi.
Tu, Soare Sfânt... din viață nu ne lipsești.
Mereu mă întreb... oare... cine ești! ?
De îmi presări pe cale... bucurii! ...

Tu, numai Tu... cobori cu blândețe,
Ștergi înlăcrimate fețe,
Asculți icnetul, jalea durerii,
Ne ungi cu mirul vindecării.
Luminezi sufletul în noapte,
Ne veghezi îndeaproape,
Sub clar de lună ne alinți,
Niciodată nu ne uiți,
În ceas târziu ne ocrotești,
Doamne... ce mult ne iubești!

Tu, numai Tu... în brațe ne cuprinzi!
Ne urmărești cu privirea ochilor senini.
Te laud că mi-ai dat de toate,
Din furtuni adunat-ai ale mele șoapte.
Tu, și numai Tu, nimeni altul,
M-a ridicat, mi-a întins brațul.
M-ai purtat în car de biruință,
M-ai îndrumat pe calea sfântă,
La răscruci... bun semafor,
Mi-ai arătat cărarea munților.

Tu, numai Tu... mi-ai pus cerul la picioare,
Prin jertfa de pe cruce,
Ai scris cu sânge în dreptul meu iertare,
Mi-ai deschis - Noul Orizont - al Mântuirii.
Mi-ai curățat vasul de zgură,
Șlefuit-ai iar a mea făptură,
M-ai iubit mult, m-ai vrut lângă Tine,
Lângă mine ai călătorit pe cărare,
Tu, numai Tu... ești totul pentru mine,
Pe pământ jos, și în Slăvi Divine.

ALGH. /02/08/2018