Erau la pārtāşie, cu toții adunați,
Frângând între ei pâinea, ai Domnului scumpi frați.
Pavel urma sā plece la drum a doua zi,
Dar, îndrumat de Duhul încā-i povāțui.
El îşi lungi vorbirea pânā la miezul nopții
Iar Eutih, un tânār, cuprins de somnul morții,
Cāzu din catu-al treilea, şi mort fu el gāsit!
Pavel luā în brațe trupul neînsuflețit:
-Sā nu vā faceți grijuri cāci tânārul trāieşte,
Fiți plini de bucurie, cā-n el viațā este!
Prilej de mângâiere fu pentru toți trāirea
Iar Pavel pân' la ziuā îşi continuā vorbirea.
*
**
***
Vremuri demult apuse, trecut-au anii-n zbor... .
Câți Eutihi pe geamuri, dar şi câți vorbitori...
Câți nu-şi lungesc vorbirea având mare elan,
Şii câți sunt Eutihii care adorm buştean...
Din douā mari motive: primul sunt vorbitorii,
Care-şi lungesc vorbirea pânā se-aratā zorii!
Însā e pe degeaba sā tot bați apa-n piuā,
Ținând o adunare pe loc, până la ziuā!
Dacā nu ai putere şi har din Duhul Sfânt
Eutihii adormi-vor pe geamuri, rând pe rând!
Şi de la catu-al treilea, în somn, de ar cādea,
Avea-vei tu puterea şi de a-i ridica?
(În viațā, se-nțelege, cum Pavel a fācut,
Umplut fiind de Domnul şi de al Sāu Duh Sfânt!)
Asta poate fi tainā sau mai puțin cumva,
Cā nu poate oricine avea puterea Sa!
Motivul cel de-al doilea sunt Eutihii mii,
Trudiți fiind de muncā, sigur vor adormi!
Vor moțāi din prima, apoi vor ațipi,
Îşi vor scāpa-n jos capul, apoi? ... s-or mai trezi? ...
Aici e întrebarea: când cochetezi cu somnul
Şi-adormi pe lângā geamuri deschise, eşti cu Domnul?
O, nu, deja afarā ca şi cāzut tu esti,
Departe de cununā, de slāvile cereşti!
Şi chiar de vorbitorii, ca Pavel ar vorbi,
Cu-a Duhului putere, tu tot ai adormi!
Cāci goana dupā-avere îți va induce somn,
Şi liberā cādere în brațul lui Mamon!
***
O, Doamne, dā-ne astāzi, ca Pavel vorbitori,
Din Tine sā vorbeascā, de-ar fi chiar pânā-n zori!
Trezeşte Eutihii de azi, din ațipire,
Sā nu se piardā nimeni în noaptea de Rāpire!