Am fost neghină în lume,
Și n-am adus roade bune
Am fost neghină, nu grâu
Viața n-am ținut-o-n frâu.

Dar Domnul nu m-a lăsat,
Din neghină-n grâu curat,
M-a dospit, m-a frământat
Până ce roade am dat.

Omule nu fi ca mine!
Crește și fă roade pline,
Lasă-ți frunzele să vadă,
Lumina, din cer să cadă.

Doar ea să te-ncălzeazcă
Harul scump să înflorească.
Luptă să se-arate spicul
Nu-ncerca să guști nimicul.

Dintr-un bob răsară șapte,
Fapte bune cu dreptate.
Și învaț-i și pe alții,
Cum Hristos ne crește frații.

Rămâi în bunul pământ
Pregătit de Domnul Sfânt.
Înțelege și ascultă,
Cuvântul, cu pace multă.

Iar la secerișul vremii,
Nu vei arde-n Valea Gheenii.
În snopi fi-ți vor faptele,
Strălucind ca soarele.

Și atunci la Domnu-n cer,
Despărțit de cei ce pier,
Haina neghinei uita-vei,
Luminând hambarul slavei.