Pe muchia vieţii, nepăsător,
Sânt doar un călător fără hotar,
Purtat de vânt, purtat din val în val,
Tu ştii, sânt orfan fără ajutor.

Deschid ochii de pe-al meu piedestal,
Privirea mi-o cobor spre văi adånci.
De ce s-o-ndrept în Sus peste stånci,
Când aicea jos sânt împământat?

Mă-nfăşor bine în noroiul greu
Şi ascult doar şoaptele străine,
Carapacea-n lut ucată-i bine,
Mă-nţeapă şi mă strånge rău.

Doamne, Tu mă ştii de la început!
Mi-ai întins mâna şi-ai adus ploaie
A mea carapace să se-nmoaie,
M-ai eliberat, sânt din nou născut!

Pe Calea înspre marea de cristal,
De la Isus, Raza de Iubire,
Curge râul fericirii-n mine!
Duh sfânt m-ai dat şi nu mai sånt orfan!
Amin!