Ca vechii Magi, din vremurile-apuse,
Eu steaua i-am văzut-o sus pe cer...
De ne-nţeleasa veste ce ne-aduse,
Lucea învăluită în mister.

Şi tot ca ei, I-am înţeles solia,
Pe care ne-o trimise Tatăl sfânt....
Nerăbdător să aflu pe Mesia,
Eu am plecat să-L caut pe pământ.

În sălile de marmură, măreţe,
Sau tăinuite colţuri de palat,
L-am căutat la vesele ospeţe,
În purpură şi-n aur îmbrăcat.

Dar nu era... Să pot să-i aflu chipul
Am colindat prin vânturi şi prin ploi,
Şi L-am aflat în urmă, într-o noapte,
În ieslea umilinţei, printre boi...

Dar ale lumii valuri mari şi crunte
Ne-au despărţit.... Târziu când L-am aflat
Era bătut, legat, cu spini pe frunte,
Stând răbdător în faţa lui Pilat.

Şi-apoi, înconjurat de multă gloată,
Batjocorit de toţi, abia mergea,
De spini Îi era fruntea-nsângerată,
Şi-ncovoiat adânc de crucea grea.

Fărădelegea noastră El o duse,
Răscumpărând păcatul milenar,
Prin chinul Lui şi prin dureri nespuse,
Pe cruce, răstignit între tâlhari.

Şi astăzi când privirea mea se suie,
Să-L caute în inimi de creştini,
Îl întâlnesc pe cruci, bătut în cuie,
Având pe cap tot ramura de spini.

De-atâția ani se chinuie pe cruce,
Îi lăcrimează ochii Lui senini,
Tu, viaţa-n desfătări ţi-o poţi petrece
El suferă cu ramura de spini.

Aşteaptă şi-azi chemarea ta târzie,
Să nu mai rătăcească prin străini,
Să-L chemi la tine-n inimă să vie
Şi să-şi arunce ramura de spini.