Mă strânge ceara, ca vina mă-mpresoară,
Acesta-i riscul de-a intra-n stupină,
Căci ochi de-a roata m-au ticluit, străină,
Poate că sunt prea toamnă, ori prea seară.

Of, şi câţi Manole cu mistrii în mână!
Poate că mă cred o Ană legendară,
Le-am dus în traistă plăcintă de la ţară
Şi-mi încing ştergarul să îi chem la cină.

Dacă m-aţi ceruit, fi-voi lumânare
Şi lumina-voi cu veşnica Iubire,
Prin ea trăiesc şi nu ştiu cum se moare.

Haideţi să trudim, să ţesem in subţire
Şi să ne gătim frumos, de Sărbătoare,
Căci vremile spun de-a Lui Isus venire.