Spune-mi, spune-mi dragă frate,
Ce vânt mare te abate
Acum de pe meleag străin,
În ţara ta ca să vii?

O, Doamne, Tată Dumnezeu,
Mi-e tare dor de satul meu!
Izvor de lacrimi mi-au secat
De când m-am înstrăinat!

Mi-e dor de piatra de pe drum
Şi-mi tot spun că vin acum...
Oful greu mă apasă-n piept,
Mă jăruieşte că nu-i drept,

Să crească pruncii sfâşiaţi
De dorul părinţilor plecaţi!
Bătrânu să moară-n ocol
Aşteptând al lui fecior! ...

Mi-e dor de firul de iarbă,
M-aş întoarce-n ţara dragă,
Dar după cum vezi tu frate,
Tirania ne desparte!

Aici mi-e sufletu-mplinit,
Aici mi-e locul şi-i sfinţit,
Cu toţi ai mei pe veci să fiu,
În ţara mea din tată-n fiu!

Tată, Dumnezeule sfânt,
E prea mult amar pe pământ!
Cât ne mai chinuim oare?
Doamne dă-ne Tu răbdare!
Amin!