Ruga de seară

Zâmbește un colț de lună-n apusul de soare,
'N amurgul ce se desparte în aur de deal,
O boare se simte cu rece suflare
Și fața-mi lucește-n al soarelui mărgean.
'Mi-apare în față, bătrâna la poartă,
Cu ochii spre deal, murmurând,
Noi rugăciuni spre Acel ce-L așteaptă
Să-i primească-nchinarea despre copiii
Ce-i dorește mai buni.
Se-ndreaptă de spate, caută reazim,
Se-ntoarce spre poarta deschisă,
Își duce în murmur cântarea și ruga de seară,
Mergând tot mai greu spre scări s-ajungă la prispă.
Înainte să intre, se-ntoarce încă o dată,
Ridică spre ceruri sfânt-mâini curățite,
De Domnul iertării-și strecoară în casă cântarea și ruga
În seara ce a venit, pe nesimțite.

17 august 2018