Eu nu sunt vrednic, Doamne, de harul Tău măreț,
De dragostea Ta sfântă ce-ntrece orice margini,
De binele ce-mi faci, de necuprins în pagini
Sau cărți întregi. Cum, Doamne, să am în ochii-Ți preț?

Eu nu sunt vrednic, Doamne, nici să privești spre mine,
Sau să mă iei în brațe când toți mă părăsesc,
Să-mi vindeci răni amare cu-al Tău balsam ceresc,
Și să-mi ridici din nou un templu din ruine.

Eu nu sunt vrednic, Doamne, de-a Ta Împărăție,
De Veșnicia-ntreagă de pace și belșug,
Și nici să stau la Masă cu cei ce-au tras la jug
Slujindu-Ți până-n moarte, ca și o jertfă vie.

Eu nu sunt vrednic, Doamne, al Tău să mă numesc,
Să-Ți faci milă de mine în orice slăbiciuni,
Să-mi dăruiești puterea de-a-nfăptui minuni.
Eu nu sunt vrednic, Doamne, decât... să-Ți mulțumesc.

(Denmark, 24 Iulie 2017)