Măicuță Românie!
Sanda Tulics-Tezaur Ceresc

Măicuța mea cu fața-n soare,
Cu părul prins în lan de grâu,
Cu ochii...
Ape-diamant, cu dealuri înverzite,
Și sufletul atâta de pustiu...
Mă arde suferința-ți mare,
Rușinea-n care 'unii' te-au adus,
Vânzându-te pe o nimică toată,
Da-n urma căreia,
Ei, 'domnii', s-au ajuns!
Mă doare plânsul mării-nvolburate
Și coama arsă-a munților Carpați!
-Măicuța mea! Mă doare pustiirea
Şi ura dintre noi, românii,
Ce-odată am trăit ca frați!
Mi-e jale rana ta atât de-nsângerată,
De fiii tăi din brațul scump goniți
Și floarea plânge-n hohote-mușcata,
De jalea-n care ai ajuns!
Se-opresc din zbor multe cocoare
Și-n țipăt-scâncet duc tristețea-ți 'n larg...
Aș vrea să te îmbrățișez pe scumpa-ți vatră,
Cum tu mă-mbrățișai
Și răsfățai cu grâul saț și doinele de drag...