Lumea - edificiu cosmic
Cunoscut puţin, măreţ.
Cine-i este arhitectul?
Oare are ? Ce ziceţi?

Dacă cineva-mi arată
O clădire mică, mare,
Ce se autoconstruieşte
Atunci zic şi eu - nu are.

Nu există tren, maşină,
Spuneau cei mai de demult.
Astăzi eu afirm există,
Ştiţi de ce ? Fiindc-am văzut.

Dragul meu, de nu-ţi convine
Să ne fie cu iertare
Dar şi pentru Dumnezeu
Sufletul dă afirmare.

Fiecare lucru-n lume
Are-o limită, un sfârșit,
Nu s-ar fi creat el, lucrul,
Ca să piară - hotărât

Totul ce-i creat pe lume
Are-un scop, o ţintă are
Să-şi creeze lucrul scop,
Ziceţi... e posibil oare ?

Omul, o divinitate
Susţinut-a mii de ani
Şi de astăzi nu există
Mintea nu face doi bani.

"Nu există Dumnezeu"- să zicem.
Şi deci mintea precum vezi
A minţit de zeci de veacuri
Dar când neagă, de ce-o crezi?

Este-n noi o lege-n cuget
Ce când vrem să facem rău
Ne opreşte sau ne mustră.
Ştiţi ce-i? Glas de Dumnezeu.

Un perpetuum mobile
Nu există : aşa ştiu eu;
Scumpii mei, vă rog, iertare,
Atunci este Dumnezeu.

Căci în caz contrar atomii,
Viaţa, galaxiile,
Ce-s în veşnică mişcare,
Ar fi perpetuum mobile.

Cum să crezi când omul astăzi,
Zboară-n cosmos, dragul meu,
Da, ba chiar creează sputnici,
Şi deci aştri, Dumnezeu.

Chiar cu mii de ani-nainte,
Ce va fi s-a profeţit,
Şi-n decursul vremii slova,
Ad litteram s-a-mplinit

Deci în loc de profeţie,
Adevăr mai putem spune,
Dumnezeu există deci,
Nu eu, profeţia spune.

Ori şi care lege-n lume,
Are un legiuitor,
Legile din univers deci,
Au şi ele-un Creator

Sete-a existat de-apururi
Fiindcă apa-a fost mereu,
Deci şi sufletu-însetează,
Fiindcă este Dumnezeu.

De-ar tăgădui o lume,
Este Dumnezeu eu spun,
Fiindcă ce-am cerut prin rugă,
Am primit din mâna Lui.

Dumnezeu e tot în toate,
Universu-întreg grăieşte,
Scumpul meu, mai vrei dovadă?
Dacă nu e, dovedeşte!