Când de lațul poftei tu eşti prins
Vei reuşi să nu muşti mărul
Doar atunci când mijlocul ție-încins
Cu adevărul,

Când de prinsoarea lumii ai scăpat
Să te păzeşti de gândul omenirii
Veghind, să porți la tine neîncetat
Platoşa neprihanirii,

Când cauți slava ta şi te înalți
Şi vrei ca să te urci mai sus ca alții
Smerindu-te sā cauți să te-ncalți
Cu râvna Evangheliei păcii,

Când la cer Isus sa dus
Ne-a dat Duh, ca păzitor al ființei
Şi-n mâna ta El a mai pus
Scutul  tare al credintei,

În minte când venin ți-a picurat
Tu poți să stingi săgețile amăgirii
Alungă înselăciunea celui necurat
Păzindu-te cu coiful mântuirii,

N-ai să cunoşti nicicând înfrângerea
Cât porți la tine sabia Duhului
Căci ea ți-e sprijin, pază şi puterea
Sabia, care-i Cuvântul Domnului.