Din neguri de timp ai venit într-o zi,
Din spații celeste, Rabuni,
Să mori pentru mine! De-atuncea, să ştii,
Nostalgic privesc mantia lunii!

Când noaptea se-aşterne pe lacul tăcut,
Străluce în taină, selena,
În suflet răsună un dor mai acut,
Ea-mi lasă pe brațe doar trena!

Sideful mă umple mai mult de mister,
Caut imnuri de slavă în umbre,
Cu cât mă afund, cu atât mai mult pier
Şi toate viziunile-s sumbre!

Dar zorii mă caută în bobii zglobii
De rouă căzută şi fină,
M-adună-n izvoarele Apelor Vii
Şi pune în mine Lumină!

Ce dulce-i cântarea ce vine de sus,
Când îngeri deschid partitura,
Atuncea şi eu Îți dau slavă, Isus,
Căci mută nu poate fi gura!

Luceferi tresaltă pe bolta de-azur,
Dar Tu, Soare Sfânt, ești mai mare,
Ești Mielul din slavă și făr' de cusur,
Ce dai lumii-ntregi vindecare!

Și eu, gârbovit de păcate, poveri,
Strigat-am plângând către Tine,
Isus, Adonai, Tu mi-ai dat noi puteri,
Ai pus duh statornic în mine!

De-atunci, când privesc răsărituri şi sori,
Văd haina cea albă de nuntă,
Pe Mirele Sfânt care vine pe nori
Şi îngeri în juru-I ce cântă!

Credința mă face să caut zi de zi,
S-ascult ce Cuvântul vorbește,
Să știți, taina vieții, sintagma "a fii",
În Dragoste doar, se-mplineşte!

06/09/18, Deva- Lucica Boltasu