Încă din antichitate, obiceiul de prin lume,
Mai ales prin lumea veche, etichete și cutume,
Au împins soietatea, din plăcere, din nevoie,
Să consume toți cafea, după cum le este-n voie!

Apărând o cazemată, cu toți au descoperit,
Că o băutură neagră, dacă-o bei, stai nedormit!
Și soldații și-au dat seama că aveau un avantaj:
La o ceașcă de cafea, pierzi din somn, dar ai curaj!

DIn acestă întâmplare, s-a format un obicei:
Când e starea ta mai moale, dacă o ceașcă tu bei,
Ești mai tare ca oricine, somnul nu te biruiește,
Omul când simți acesta, toată ziua el muncește!

Doctorii dau sfaturi bune: o cafea conține stări,
Dacă sunt asimilate, ele au bune urmări!
Te simți bine, ai putere, energia te cuprinde,
Și la fel ca la mașină, drumu-n față ți se-ntinde!

Și așa din obiceiul, ceștii negre de cafea,
Unii au uitat pe Domnul, mai ales dimineața!
Când din pat au tresărit și lumina au văzut,
Primul gând le este-acesta: e cafeauă de băut?

Dacă nu, nici o problemă! Punem apa deci la fiert,
Pregătim și prânzu-ndată, facem și un mic pachet.
Ziuă grea pe toți ne-așteaptă și la muncă nu poți sta
Nemâncat, fără putere, și exclus fără cafea!

Obiceiul nu-i problemă! Cafeaua nu e păcat!
Însă prioritizarea fatului de constatat,
E că omul nu renunță la plăcerea de o clipă,
Și credința e uitată, Dumnezeu e dat pe-o sticlă...

Dumnezeu e pus în spate, lângă filtrul de cafea,
Rugăciunea are vreme, Biblia are vremea sa...
Bunătatea și belșugul nu-i păcat că le avem,
E păcat că pe un gust, pe-o plăcere le vindem.

Și plăcerea e permisă, e normal, e omenesc,
Ca să simți gustul la pită, ca să guști cafea sau ness...
Însă să uiți gustul bunătății Lui Isus,
Pentru o cafea cu lapte... doar atâta am de spus...

Să îl uiți pe Dumnezeu, ce te binecuvântează,
Asta mi se pare grav! Prima dată El primează!
Poți să bei cafeaua apoi, după ce te-ai închinat...
Încurcala unei cești, cu Isus: e un păcat!

Prima dată mulțumirea! Apoi pui ibricu-n foc...
Prima dată rugăciunea! Apoi gramajul la loc...
Prima dată mântuirea! Apoi guști puțin din toate...
Prima dată Dumnezeu! Apoi celelalte fapte!

Viața noastră este simplă și avem un obicei,
Care face diferența între creștini și atei!
Nu se bea nici o cafea, nu se pune nici o masă,
Fără ca Isus să fie, proslăvit în a mea casă!

După ce îți cânți cântarea, după ce spui rugăciunea,
Poți apoi ca să mănânci și să bei cafea ca lumea...
După ce îi mulțumești Tatălui Ceresc de Sus,
Poți să faci tot ce dorești... doar atâta am de spus.

Nu uita de Dumnezeu! Nu îți vinde veșnicia,
Nu lăsa nepocăința, lenea și nevrednicia,
Să-l înlocuiești pe Domnul, cu tot ce ar vrea lumea...
Nu-l ascunde pe Isus după-o ceașcă de cafea!