Privesc în urmă, în zile de trecut
Spre negura mocirlei în care am zăcut,
Și mă gândesc Isus ades la Tine
Ce aș fi făcut de nu erai cu mine?

De n-ar fi fost un glas duios și dulce
Pe nume să mă cheme,
Să vin să stau sub cruce...
De n-ar fi fost fiorul care s-aducă o șoaptă,
Că pierd barca salvării, de nu răspund îndată.

Dar ai venit, o, Doamne, cu mâinile întinse,
De patru cuie ce fost-au greu străpunse,
Venit-ai să ridici un bulgare de tină,
Să fie alb ca neaua, să-l speli de orice vină.

Și eu am fost acela ce-n față Te-a hulit,
Cu biciul Te-am brăzdat și Te-am învinuit.
Și eu am fost acela ce a strigat: " La moarte!",
Și ai îndurat batjocori să am cu Tine parte.

Azi, la Tine vin Stăpâne,
Și Îți mulțumesc nespus, de harul Tău, de jertfa ce-ai adus.
Îți mulțumesc de tot ce mi-ai iertat,
De dragostea nespusă și sângele vărsat.

Sub crucea Ta, supus să fiu mereu
Știind că Tu purtat-ai și greul meu,
Pe Golgota ai luat al meu păcat
Să fiu și eu tâlharul prin sânge sfânt salvat.

Amin!