Trimite-mi albe porumbiţe...

Adună-mi plânsul
în țara unde nu se plânge;
Transformă-mi,
toate-apusurile în dimineți;
Acolo unde, soarele răsare
când e dezlegat de Tine-n ceruri,
purtând armură-n aur
și arămii peceți.
Trimite-mi albe porumbițe...
Să-mi poarte
înspre Tine plânsul...
Când, norii-n ceață-se-odihnesc
şi leneviți de-atâta odihnire,
'mi-astupă ale rugilor poteci.
Trimite roua să-mi sărute,
arșița sufletului înnorat;
O ploaie caldă spre iertare,
să fiu în ea spălat.
Să nu apună soarele-n tristețe,
nici norii să nu se-odihnească;
Nici porumbițe-n albe zboruri,
să uite-a-mi duce ruga,
în patria cerească.

9 septembrie 2018