Nebun în felul lumii,
Fiindcă nu-s ca ei...
Așa mă fac infamii
Și oamenii cei răi!

Nebun, când fac un bine
Și când vorbesc frumos,
Când dau apă și pâine
Și-L laud pe Hristos.

Nebu, că îmi fac milă
De cei napăstuiți
Și nu-i privesc cu silă
Pe slabi și necăjiți.

Nebun, c-ajut pe alții
Aflați în greu impas,
Că îmi iubesc toți frații
Și nu-s meschin nici laș? ! ...

Nebun, că vreau în pace
Cu toții să trăiesc,
Nebun că nu-s rapace
Și că mă umilesc? ! ...

Da, oameni plini de ură,
Nu mai loviți mereu,
Cu vorbe din Scriptură
După al vostru eu!

Nebun în felul lumii,
Așa voi fi mereu...
Urât de toți pãgânii,
Însă iubit de Dumnezeu!