Precum e vîntul, veșnic călător
Neafectat de lacrimă sau dor
Ce-adie-n flori dar smulge si platani
Așa trecură-n zbor cinzeci de ani
Ca vîntul ce depozitează nori
Ce nu poți să-l cuprinzi și să-l măsori
Purtat de-a lui tornadă pe poteci
An după an sau implinit cincizeci
Acum, o clipă vreau să mă opresc
Si Tatălui Ceresc să-i mulțumesc
Căci orișice secundă ce-am trăit
A fost doar Harul Lui neprețuit
De cînd eu m-am născut pînă-n prezent
De Harul Tău sunt zilnic dependent
Și știu, de-acuma orișice-ar veni
Mereu mai dependent de Tine-oi fi
Și-acuma ce-aș putea să-Ți dăruiesc?
Fiind asa dator să-Ți mulțumesc. .
Și mă-ntristez că nu prea am ce-Ți da
Nimic mai scump, decît... inima mea
Și-o să te rog frumos iubit Părinte
Să mă călăuzești de-acum 'nainte
Prin vîntul greu și noaptea cea adîncă
Pe calea Ta să urc mereu pe stîncă
C-o inimă de bucurie plină
Să răspîndesc în jur a Ta lumină
Prin labirintul lumii păcătoase
Să duc făclia Vietii Luminoase
Lucrînd oriunde mă așezi Stăpîne
Răscumpărînd din vremea ce rămîne
Și-n ziua cînd trompeta Ta răsună
Să-mi spui și mie: -" vino slugă bună"!
9/11/18 h. d.