O ce frumos și minunat,
Când începi să construiești un altar
O casă mare și frumoasă
Pe Hristos stânca ce-a de piatră

Să construiești ca un om cu judecată,
O casă Sfântă și frumoasă
Iar Temelia ei să fie
Cuvântul viu din veșnicie

Să construiești cu pace și iubire
Dreptate și veselie
Bunătate și credință
Adevăr și bunăvoință

Aceștia să fie pereți
Case-i pe care o construiești
Cu trudă și cu sudoare
Pe Hristos stânca ce-a tare

Iar acoperișul tău să fie
A Duhul Sfânt popas din veșnicie
Să se oprească și să se odihnească
Pe o casă făcută din piatră

Iar atunci când șuvoaie v-or venii
Și încercată casa ta v-a fii
Ea nu se va clătina
Căci pe Temelia adevărului v-a sta

Iar dacă casa ta e construită
Pe nisipul cel fără milă
Atunci ea se va dărâma
Hristos nu locuiește în ea

Căci Temelia ta e pusă,
Pe ura ce ai avut-o
Pe minciuna ce ai spus-o
Și pe necredința ce ai avut-o

Pereții tăi i-ai construit
Pe furtișagurile ce le-ai pândit
Pe înşelăciune și amar
Pe bogății strânse în zadar

Iar acoperișul tău e pus
Prin furturile ce le-ai produs
Prin înșelăciunea de tine făcută
Ca să o duci mai bine o lună

Și șuvoaiele au venit,
Această casă s-a prăpădit
Temelia ei nu a fost pusă
Pe Hristos stânca ce-a scumpă

Deci frate iubit
Tu ce ai construit
Casă ta e așezată
Pe stânca ce-a de piatră

S-au să nu fie o casă făcută în zadar
Făcut-ă cu truda și amar
Să se dărâme în dată
Căci Hristos nu locuiește în casă

Deci tine minte și nu uita
Ce ai semănat vei culege cândva
Pe ceea ce tu ai clădit
Așa la urma vei fi răsplătit

Amin