Umil și singur prin străini,
Cu crucea grea în spate,
Pe cap cu ramura de spini,
Isus şi azi străbate.

Şi lângă inima oricui
Se-opreşte El şi bate,
Dorind de-mpărăţia Lui
La toţi să facă parte.

Străbate drumuri şi cărări
Chemând făr' părtinire
Pe-oricine dintre patru zări
Să vină cu grăbire.

Să vină ca să ia din plin
Iertare, odihnă, viaţă,
Căci El, Isus, răbdat-a chin
Şi răni de spini pe faţă.

Răbdat-a-n palme răni de cui
Şi suliţă în coastă,
În mare suferinţa Lui
Pentru salvarea noastră.

... Şi spinii crunţi, cumplit Îl dor
Şi sângerânda rană
Şi totuşi merge călător,
Prin lumea cea orfană.

El merge să ne facă fraţi,
Cu Tatăl să ne-mpace,
De rău să fim noi dezlegați,
Umpluţi cu a Sa pace.

El merge ca să dea oricui
Învățături, povaţă,
Să dea din fericirea Lui
Din viaţa Lui, viaţă.

Să verse sânge pe Calvar,
Să facă ispăşirea,
Ca cine crede, să-aibă-n dar
Răsplată, mântuirea !

Iertat să-i fie-al său păcat
Și greşurile-i crunte,
Prin Isus cel crucificat
La Golgota, pe munte.

În scumpul sânge care-a curs
Să-şi spele tot trecutul,
Să facă-n braţul lui Isus
Vieţii, începutul.

Să facă ce va face El,
În locu-I de-L va pune:
Să stingă răul de-orice fel,
Voinţa să-I supună.

Să ducă viaţa lui, umil,
Smerită şi supusă,
Nevinovat ca un copil,
Cum Domnul său o duse.

Să facă tot pentru Isus
Ca drept recunoştinţă,
Că l-a iertat şi-n ceruri sus
Îi face locuinţa.