Sunt vinovată... Ți-am pierdut iubirea
Și haina întinată mă apasă
Aș vrea să zbor spre cerurile sfânte
Dar grea povară încă nu mă lasă...
Mai port cu mine încă bogăția
Ce -am câștigat în viața trecătoare
Și încă mai pun preț pe gura lumii
Ce prea ades rănește și mă doare...

Sunt vinovată... Am uitat de Tine
Mult prea grăbită să pășesc în viață...
M-am războit cu timpul ce-i prea scurt
Și am uitat ce-nseamnă-o dimineață
Și am uitat Cuvântul să-L citesc
În seri târzii când îmi șopteai duios
Că doar iubind voi câștiga cununa
Și voi păși în cerul glorios...

Sunt vinovată Doamne... Mi-e rușine
Că a secat al lacrimei izvor
Că rugăciunea Doamne-i prea săracă
Și nu mai are aripi pentru zbor...
Atâta iarnă mi-a pătruns în suflet
Că nu mai văd lumina ce se-arată
Dar azi Te rog... Primește-mă Părinte
Și iartă-mă din nou... Sunt vinovată!

Vulcan-14-09-2018
Mary