Ți-aduci aminte, Vara mea?

În arămiu de seară,

'N miros de rozmarin,

În tămâie ce coboară,

În rugi pline-n suspini,

În iarba deasă, plâns-cocori

În valurile duse de-al meu dor,

În genuncheri lăsate

de urma proaspătă de căpriori,

Și legănat de aur-grâu,

'N căpițe secerate până hăt... târziu,

În apa rece de izvor,

Miresmi cerești,

Cântari în Duh ce înfior,

În ciutura cu fața plânsă,

Cu lacrimile-ascunse-n cer,

În roade, poame, gustul acrișor,

Ți-aduci de mine-aminte, VARĂ ( biserică)

Căci doar gândindu-mă la tine,

Eu lăcrimez și mă-nfior?

La leagănul ce-mi adormea,

Lumina rugii-n noaptea grea,

Cântarea-mi era perna dulce

Și-nlăcrimarea, sus la cruce?

Și suspinatul sufletului dor

Din Duhul Sfânt, foc iertător?

-Ți-aduci aminte, VARA mea,

De harul din Lumina ta?

De porumbei spre porumbar

De hotarârea din hotar,

Din legănatu-atât de sfânt

În care voi dormi-n curând?

-Ți-aduci aminte: VARA mea,

De curcubeul ce mi-ai dat în viața mea?

15 septembrie 2018

(Vara este Biserica lui Dumnezeu în care am crescut, rodit pentru Christos.
Mesajul se adresează surorilor și fraților din biserica în care am slujit pentru Dumnezeu.
Este dedicată generației anilor '70+)