Scoate Doamne, lucrători

Călăuzit de Duhul Sfânt, și de al Tău Cuvânt
Să merg pe Cale, cum merge un sfânt
Nimic, din ce este în lume, să nu-mi aparțină mie
Să pot să rămân pe Cale, în Cer, este mare bucurie.

Cel rău înșeală, cum a înșelat de la început
Știe destul de bine, ce scrie în Cuvânt
Se strecoară în vorbire, cu cuvinte aranjate
Sărind, pe cele din Cuvânt, punându-le deoparte.

Ne vorbește de la amvon, cuvintele lui, destul de reci
Le scoate din lume, sunt niște fântâni seci
Unde este fântâna? Care adapă adunarea însetată?
A secat? Nu mai este apă? Se vrea, adunarea adăpată.

Nu-i zidire în popor, ascultând la vorbe goale
Stinge focul aprins, de Duhul Sfânt, în adunare
Doamne, atinge-Te de ei, să vorbească din Cuvântul Tău
Să dea hrană miezoasă, Duhul Sfânt, să aprindă flacăra din nou.

De la amvoane, se vorbește, departe de Cuvânt
Lumea a pătruns în adunare, departe de Duhul Sfânt
Ei, sunt ca lumea, nu ce scrie în Cuvântul Sfânt
Nu sunt născuți din nou, călăuziți de lume, nu de Duhul Sfânt.

Doamne, avem nevoie de frați puternici, în Cuvântul Tău cel Sfânt
Să zidească adunarea, mișcată de Duhul Sfânt
Scoate lucrători destoinici, focul să ardă mereu
Adunarea să fie în clocot, cum îi place, Lui Dumnezeu.
Amin!
17-09-2018.
Stelian Ciobanu.