E-aproape sa vina Isus...
Doar clipe ramas-au din noapte;
Franturi de-amintiri m-au rapus
Si-n neguri se-aud numai soapte
Cazut-am sub crucea ce-o port
si-mi pare atat de straina!
As vrea s-o ridic, dar nu pot,
Caci soapte-n ureche imi suna...
Si ganduri mereu ma framanta,
Si-n plans mai gasesc alinare,
Si orice speranta mi-e franta...
La cine gasi-voi scapare?
Caci cerul se-arata de-otel
Si marea-si arunca talazul;
Si totusi, mai sper, poate El
Imi ia de pe umeri necazul!
Si sper, si veghez, si astept,
In gand imi rasare cununa
Si dorul mai arde in piept,
Un semn, si se-opreste furtuna!
Nu stiu daca poezia se refera la tine si ai scris ce simti.Oricum Isus nu rupe trestia franta...aceasta inseamna;MILA si BUNATATE. A cadea sub cruce nu inseamna un drum fara intoarcere. Speranta,din ultima strofa,face un drum pe care Isus vine sa potoleasca furtuna.