Doamne... mai privești spre lume? Mai poți încă să privești?
Când e-atâta răutate, ne mai ierți? Ne mai iubești?
Toamna a venit cu ploaie... Oare-s lacrimile Tale
Care vor să curățească viața, de suspin și jale?

Doamne... mai veghezi din ceruri? Încă drumul ni-l veghezi?
Într-o lume păcătoasă încă binecuvântezi?
Ne-ai mai dat o nouă zi... Câți din noi am mulțumit
Pentru darul minunat ce din slavă am primit?

Doamne... mă aplec în rugă și Îți cer umil iertare
Pentru nepăsarea lumii, pentru teamă și uitare...
Iartă-ne pentru surâsul ce-am uitat să dăruim
Pentru clipele în care am uitat să mai iubim...

Ruga îmi înalț spre Tine... ne mai iartă încă-o dată
Lasă Doamne peste lume, pacea-Ți binecuvântată!
Lasă ploaie de iubire și credința cea mai vie
Să-nflorească-n orice suflet... să dea aripi spre vecie!

Doamne... mai privești spre lume? Oare glasul îmi auzi?
Vei găsi o cale Doamne, rugii mele să răspunzi?
Într-o lume-n care timpul e prea scurt și ne grăbim
Ne învață Tată Sfânt viața să o prețuim!

Vulcan-23-09-2018
Mary