Măicuța mea, ți-e chipul palid încă
Şi ochii-ți văd privind în depărtare,
Se duse tata, știu ce mult te doare,
Dar nu uita măicuță, ești pe Stâncă!
Așa e dat şi-aşa a fost să fie,
Ca amintiri să punem în chenare,
Din suflet, ce iubim, nicicând nu moare,
Uniți suntem aici şi-n veșnicie!

Șase decenii nu sunt o părere,
Cât de frumos trăit-ați mamă dragă!
Şi pentru fii și pentru lumea-ntreagă,
Ați revărsat credință şi putere!
Măicuța mea, te văd îngândurată,
Știu că e greu, cuvinte nu-şi au rostul,
Dar Dumnezeu ne este adăpostul,
Ce bine e în brațul Său de Tată!

Îți suntem toți alături, scumpă mamă,
Cei dragi ai tăi, copii, nepoți şi frați,
Noi nu uităm că suntem înfiați,
Că viața pe pământ, nu e o dramă!
Ferice de acei ce cred în Tata
Şi se încred în promisiunea Lui!
Suntem numiți copiii Domnului,
Ce mare har! Osana! Maranata!

Privește maica mea pe copilaşii
Ce-ți dau târcoale, câtă adorare,
În ochii lor! Le ești învățătoare,
Îndrumă-le şi mintea dar şi paşii!
Să caute în viață Adevărul
Şi să trăiască sfânt, armonios,
Modelul lor să fie doar Cristos
Şi ținta să le fie numai cerul!

Iar când va vrea Cel ce-a creat pământul
Şi universu-ntreg, să ne luăm zborul,
Vom lua cu noi şi lacrima şi dorul
Şi nu vom mai privi-ntristați mormântul!
Căci va veni o zi de mulțumire,
În care ne-om vedea în ceruri sus,
Vom sta la masă, mamă, cu Isus,
Noi ca mireasă, Domnul, ca şi Mire!

Acolo ne așteaptă dragul tată,
Iubitul tău şi stâlpul casei tale,
Tot ce a fost o vreme cânt de jale,
Vom transforma în imnuri! Ce răsplată!
Măicuță dragă, anii bat în poartă,
Odat' cu ei ne trecem tot mai mult,
Chiar dacă părul nostru e cărunt,
Noi te iubim mai mult ca niciodată!

25/09/18, Barcelona- Lucica Boltasu