Tu numeri frunzele-n pădure,
Și florile le-ai numărat
Le vezi toate, sus, din ceruri
Din tronul Tău de Împărat.

Tu numeri picurii din mare
Și boabele de fin nisip,
Pe-al Tău cântar le-ai pus pe toate,
Ziditu-le-ai Tu din nimic.

Dar harul Tău și mare-ați milă
Ni le oferi nemăsurat,
Le pui în oameni și-n natură,
Fii pururi binecuvântat!

Pe cei ologi îi faci să umble,
Pe cei pierduți îi regăsești,
Iar cei ce plîng și n-au speranțe
Mărturisesc că ne iubești!

Tu ții în mână universul,
Și viața noastră tu o ții,
Vin oameni de la mari distanțe,
Să dea cu Tine mărturii.

În fiecare dimineață,
Spui rouei să apară iar,
Și soarelui s-aprindă viață
Și vântului să bată iar.

Iar glasul Tău turma Îl știe,
Ea vine toată după Tine,
Că o-ngrijești cu duioșie,
Și o hrănești, și îi faci bine.

Atingi cu mâna Ta Cea sfântă,
Și tot din jur e lucrul Tău,
Nimic n-avem din truda noastră,
Ci toate de la Dumnezeu.