Aruncă primul, tu, cu piatra,
Dacă te crezi nevinovat
Și-nchide către cer fereastra
Celui căzut în vreun păcat...

Ridică-ți glasul acuzării
Dacă te simți complet curat
Și dă sentința condamnării
Celui ce-n lanțuri e legat...

Ridică brațul cu furie,
Lovește crunt și nemilos,
De crezi că ești în vrednicie
Așa precum este Hristos.

Ca și femeia păcătoasă
Sunt mulți robiți și înșelați,
Dar cu o inima miloasă
Și ei mai pot fi ridicați.

Decât să fii în pietrărie
Aruncător evlavios,
Mai bine fii o piatră vie
În casa sfântă a Lui Hristos!

Căci într-o zi și tu poți, frate,
S-ajungi pe banca de-acuzat...
Și-atunci vei fi după dreptate,
Dar fără milă judecat!

Cu același deget ce în piatră
Scriai poruncile-n trecut,
Mai scrie, Doamne, pe nisip o dată
"Iertare" pentru cel pierdut!

Tu-arunci în noi cu îndurare,
Cu dragoste și cu iubire,
Cu milă, pace și iertare
Și nu ne lași spre nimicire.