Doamne... cât de scurtă-i viața ce-o trăim pe-acest pământ
Câte lacrimi și durere, câte vise ce s-au frânt!
Ieri, copii neștiutori... mâine, gârboviți de ani
Astăzi alergând bezmetici după fală, după bani…


Nu știu unde... nu știu cum am pierdut pe undeva
Frumusețea și candoarea ce-am primit din palma Ta
Iar iubirea s-a răcit... iarna-n suflet ne pătrunde
Zi de zi trudim amarnic rătăcind către niciunde…


Ne-amăgim că mâine poate, va fi bine pentru noi,
Că nu vom mai fi săraci și în suflet așa goi
Dar uităm să ascultăm Glasul ce ne-a spus așa:
Bucură-te azi, creștine! Mâine nu e ziua ta!

Doamne... astăzi către Tine glasul îmi înalț în rugă
Vreau ca vocea mea Părinte, sus la Tine să ajungă
Nu spre a-Ți cere bogății, ci, în marea-Ți îndurare,
Te rog, lasă pacea Ta, lină, peste fiecare!

Dă-ne Doamne-nțelepciune să-nvățăm să prețuim
Viața ce ne-ai dat-o Tată pe pământ să o trăim...
Să-nțelegem că iubirea este singura avere
Ce-o putem lua cu noi... strălucește și nu piere!

Vulcan-30-09-2018
Mary