Lacrimi fierbinţi izvorăsc să cadă,
Neînţelese curg ca o ploaie,
Să spele faţa într-o cascadă
Din inima curăţată, caldă,
Din izvorul de mărgăritare.
Universu-i în forfotă acum,
E vremea doar pentru rugăciune,
Timpul s-a comprimat în herţi nebuni
Măsurat de clepsidrele taifun.
Se-apropie ceasul, Domnul vine!
Pe-al nostru drum am schimbat macazul!
Avem credinţă, oare nu greşim,
Când ne-nstrăinăm unul de altul,
Nu mai înmulţim destul talantul,
Şi-n casa Domnului abia venim!
Lacrimile se uscă pe Cale,
Neclintit s-alergi cu străşnicie,
Bucuria veşniciii-i mare,
E-ntipărită în fiecare
Ce-aşteptă a Sa Împărăţie!
Amin!