M-apropii de Tine cu teamă
Privindu-mi veșmântul pătat
Și inima-n piept se frământă
Că mersul mi-e iar șchiopătat...
Atâtea ispite-s pe cale
Și drumul Părinte e greu
Cu spini ce adânc mă rănesc
Și-mi sângeră gândul mereu...

M-apropii de Tine cu teamă
Iar ruga mi-e șoaptă de dor...
O, cum aș pluti către ceruri
De-aș ști că am aripi să zbor
Dar greu mă atrage pământul
Păcatu-i povara ce-o port
Iar ceru-i așa de departe
Că nici să-l visez nu mai pot...

E seară și-n jurul meu umbre
Sinistru încep să șoptească
Că vina e mare... prea mare
Ca Tatăl să mă mai iubească
Pe bolta senină o stea
Lucește mai tare ca toate:
De Domnul nici viața, nici moartea
Nicicând, nicăieri nu desparte!

Vulcan-01-10-2018
Mary