NU-MI TREBUIE...

Nu-mi trebuie palate în aur poleite
Nici bogăţii imense, nici faima lumii reci
Mă mulţumesc cu Harul, cu stările iubite
Ce îmi îndrumă paşii pe sfintele poteci.

Nu mă atrage luxul râvnit de milioane
Nici străluciri de-argint ce prea curând pălesc
Ci mă atrag mesaje ce vin de la amvoane
Că-mi dau însufleţiri spre ceruri să privesc.

Nu-mi trebuie comori ce nu le iau cu mine
În locul unde merg acei răscumpăraţi
Nimic nu e mai scump ca Mirele ce vine
Să-i ia la El în slavă pe-acei ce-s nepătaţi.

Nevoie n-am de pacea ce lumea o oferă
E doar o amăgire, e ceva fără miez
Adevărata tihnă vine din altă sferă
Unde prioritate are neprihănitul crez.

Ci-mi trebuie Lumina cu razele ei blânde
Şi-mi trebuie mandatul ce-l am de la Hristos
Pe El nu-L părăsesc şi nu-L voi vinde
Cu El mi-e traiul împlinit şi sufletul voios,

Îmi trebuie prezenţa slăvitului Părinte
Ea mi-e suflarea ce-mi dă elan spre Cer
Şi am nevoie, zilnică, de sacrele cuvinte
Ce pot rodi în mine cerescul caracter.

August, 2006