Sunt fermecat...

Sunt fermecat de Cuvântul vieţii
Ce-mi pătrunde-n cuget şi-n simţire
În el descopăr secretul frumuseţii
Pentru suflet e elixirul tinereţii
Nicicând nu vreau de el despărţire.

Sunt fermecat de-atâta bunătate
Ce vine de la Tatăl ca un râu
In El avem belşug şi plinătate
Trăirile abundă în seninătate
Iar graiul e ca un susur din pârâu.

Sunt fermecat de cântarea duioasă
Ce vindecă a mea melancolie
Undele-i line fac inima voioasă
Şi dau chipului o faţă luminoasă
Aduc lăuntrului o negrăită armonie.

Sunt fermecat de rugile fierbinţi
Când se-nalţă la tronul de-ndurare
Sunt izvorâte din suflete de sfinţi
Cu care sunt părtaş la suferinţi
Şi rodesc râvnita-nseninare.

Sunt fermecat de gesturi cugetate
Ce-s roadele traiului înmiresmat
Şi dovedesc credinţă şi maturitate
Se împletesc c-o stare de integritate
Şi răspândesc aroma iubirii- necurmat.

Dar consternat voi fi la întâlnirea
Cu Fiul ce mi-a dat răscumpărare
Răsplată va primi atunci neprihănirea
Şi nu voi regreta c-am înţeles menirea
Şi L-am slujit cu zel şi consacrare.

gc/sept 05