M-a cucerit...

M-a cucerit iubirea cu dulcele-i parfum
Mi-a înzestrat lăuntrul cu dor de veşnicie
Să pot păşi voios pe al virtuţii drum
Să preţuiesc mai mult divina părtăşie.

M-a cucerit sfinţirea şi din noroi m-a scos
Mi-a ancorat speranţa pe Stânca mântuirii
Mi-a-mbogăţit fiinţa cu traiul lui Hristos
Mi-a arătat cărarea în clipa rătăcirii.

M-a cucerit Lumina şi ochii mi-a deschis
Să pot vedea mai clar comorile ascunse
Nestingherit să-naintez spre culmi de vis
Să înţeleg şi taine şi sensuri nepătrunse

M-a cucerit cântarea cu unda-i fermecată
Mi-a încântat trăirea, mi-a însoţit umblarea
Mi-a uşurat povara în clipa innoptată
Insufleteşte viaţa şi mersul şi purtarea.

M-a cucerit Scriptura cu sfintele-i poveţe
Ce stâmpără un suflet de ceruri doritor
Mi-a-nobilat făptura cu simţ de frumuseţe
Şi îmi îndreapă paşii sprea-al meu Ocrotitor.

M-a cucerit şi ruga, O, cum sa-I multumesc
Părintelui ce-ascultă strigarea disperării?
si timpu-ngenuncherii mai mult îl îndrăgesc
De când intrare am la tronul îndurării.

M-a cucerit credinţa ce-mi dă avânt sporit
Şi-ntruna mă convinge să las a lumii cale
Să fiu mereu plăcut unui Mântuitor slavit
Să mă prezint în faţa Lui, umil, cu osanale.

Ci doar prin Crist’ pot fi deplin încredinţat
Că voi învinge durere şi păcate şi ispite
Sunt robul Lui Hristos căci vina mi-a spălat
Şi m-a scăpat de iad şi de urgii cumplite.

gc/Akron Oh