Ne ocrotește Doamne țara,
De legi oculte şi desfrâu,
Cu lanțuri grele leagă fiara,
De mâini, picioare şi de brâu,
Îi pune plasture pe gură,
Să nu mai mintă pe popor,
Eliberează Tu de ură,
Pe neamu-acesta muritor!

Privesc strămoșii de sub glie,
S-ar ridica la luptă iar,
Când văd că-ntreaga Românie,
E dusă iarăși la calvar,
Se-mparte pe din două țara,
Sau chiar pot spune pe din trei,
Indiferenții şi ateii
Şi noi creștinii, puțintei!

O, tu popor ce porți stindardul
Creștinătății, ce-ai făcut,
De ai lăsat acum hazardul,
Să pună-n dreptul tău "Vândut!"?
Te-ai înfoiat precum curcanul,
Spunând că ești de-al lui Cristos,
Cu secera şi cu ciocanul,
Tu te-ai purtat simandicos!

N-ai ascultat chemarea sacră,
De-a te opune celui rău,
Nepăsător ai spus: "Ce dacă!
Nu mă implic, n-am vină eu!"
Nu te-ai pus rău nici cu dușmanul
Şi nici cu cei ce-ți sunt amici,
Dar ce mai râde hoțomanul,
Căci nici nu cazi, nici te ridici!

Rămâi așa, nici cald nici rece,
Cum bate vântul mergi şi tu,
Ce este val, ca valul trece
Şi ce nu-i DA, rămâne NU!
Așa va fi când Domnul vine
Să-şi ia Mireasa sus în rai,
Când te va ocoli pe tine,
Degeaba vei striga "Vai, vai!"

Pierdut-ai șansa milenară,
De-a spune astăzi cine ești,
Când pe Cristos Îl scoți afară,
Creştin nu poți să te numeşti!
Căci Tatăl L-a trimis în lume
Pe Fiul Său, Emanuel,
Ne-a dat nădejde şi un nume,
În Casa Domnului, Betel.

Români!
Ați vrut să ridicați altare,
Când erați slugi și erați orbi,
Dar nu rămas-au în picioare
Căci ați lucrat ca niște snobi.
Când liberi ați ajuns, se ştie,
Ați dărâmat tot ce-ați zidit,
"Mai bine este în robie!"
Așa gândește-un ipocrit!

Căci încercarea care vine
În drumul vostru pe pământ,
V-aduce fapte de ruşine,
Nu ascultare de Cuvânt!
O, Doamne sfinte, Te apleacă,
Priveşte iar spre țara mea
Şi fă o Românie sacră,
Fă un popor, asemenea!

08/10/18, Barcelona- Lucica Boltasu