Vin vremuri tot mai sumbre, suntem către apus;
Se-apropie momentul venirii lui Isus
Când va răpi la Sine pe cei ce L-au urmat
Cu drag, până la capăt, în lumea de păcat.
E-aproape plin paharul în fața Celui Sfânt,
E-aproape judecata întregului pământ!
Însă mult mai aproape e minunatul zbor
Al celor care încă privesc numai spre nori!
Iar după ei Satana se luptă ca un leu,
Căci sunt o seminție şi-un neam de Dumnezeu!
Pe ceilalți el îi are în mână, sunt ai lui,
Dar cea mai mare pradă-i poporul Domnului!
Puțin, puțin mai are, asta prea bine ştie
C-aproape e plecarea lor către veşnicie!
Mii de metode are iar una dintre ele
Este tranchilizarea cu rezultate grele. .
Uşor, ca o părere începe-anestezia:
În pură armonie trăiască omenirea!
În pură armonie cu ce, cu stricăciunea? . .
Cu faptele scârboase ce-apropie genunea? . .
Cuvântul toleranță, sfântul simbol furat
Îşi cer de mult pedeapsa Părintelui Înalt!
Copiii Săi din lume nu pot fi păcăliți
Căci ei mereu prin Duhul vor fi călăuziți!
Şi văd atât de bine cum gheara celui rău
Cuprinde-ntreaga lume, purtând-o înspre hău!
Cât timp vor fi pe Terra, se vor tot chinui
Precum Lot în Sodoma, până în marea Zi!
Acum se cern creştinii, cum grâul de neghină,
Acum ei se separă ca bezna de lumină!
Sunt zilele din urmă şi mulți acum arată
Cât îL iubesc pe Domnul şi cine le e tată!
Puțini încă mai luptă pentru a lor credință,
Să spună despre Domnul e pură umilință...
Dar de cealaltă parte, sunt tot mai mulți stricații
Cari fără de ruşine îi strică şi pe alții.
Trăiesc dezgustătoarea şi crunta fărdelege
Pe care sus şi tare cer să o facă lege!
De ce se tem creştinii să lupte, chiar de-i greu?
Nu ştiu ei că în fruntea lor este Dumnezeu?
Că stând la adăpostul pecetei din Calvar
Sunt ocrotiți de Domnul, stând în al Său hotar?
În Dragoste nu-i frică, ci frica-i din cel rău,
Cine astăzi nu luptă, nu e din Dumnezeu!
Cine se ruşinează de Numele Cel Sfânt
Nu va intra în ceruri cu cei iubiți cântând!
Cum e a noastră luptă? Cu pumnul? Nicidecum!
Ci e-mpotriva celui care va duce-n scrum
Pe-atât de mulți din lume, pe cei ce l-au urmat
Dar şi pe-aceia care cu el nu s-au luptat!
Acum se cern creştinii, cum grâul de neghină,
Acum ei se separă ca bezna de lumină!
Sunt zilele din urmă şi mulți acum arată
Cât îL iubesc pe Domnul şi cine le e tată!