Pentru nimic în lume...
Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând
Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar
S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând
Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând
Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar.
Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa
Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire
Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa
M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa
Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire.
Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea
Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat
Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea
Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea
După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat.
Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea
Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat
Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea
Că prin slujire şi devotment putem avea intrarea
In cereştile splendori unde-i lumină necurmat.
Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “preţios”
Palate-n aur poleite, şi faimă şi-nălţare
De calea crucii nu mă las; mă-ndrumă la Hristos
Mă-nvredniceşte să călătoresc spre Cer voios
Să las în urmă mireasma dragostei nepieritoare.
Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând
Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar
S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând
Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând
Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar.
gc/Septembrie 2005