Când gura ta rostește vorbe
Ce mintea nu le-ar fi gândit...
Când nu mai poți sau ai uitat
Cum să iubești... să fii iubit
Mai bine te oprește-o clipă
Și-ascultă al inimii glas
Căci în vacarmu-acestei lumi
Doar ea, comoară ți-a rămas...

Când limba nu te mai ascultă
Și spune vorbe ce rănesc...
Când îți preia controlul vieții
Și-a ei săgeți te urmăresc
Mai bine taci. . măcar așa
Nu vei răni cu-o vorbă-n vânt
Iar mintea va avea răgaz
Să pună mierea în cuvânt!


Vulcan-17-10-2018
Mary