La Cuvântul Tău...

La Cuvântul Tău, Părinte, toate au luat fiinţă
Cine poate să cuprindă nepătrunsa Ta ştiinţă?
Cine poate să pătrundă pe deplin îndemânarea
Cu care-ai creat Pământul, norii, stelele şi marea?

Cine poate să-nţeleagă arta Ta şi iscusinţa
Când l-ai plămădit pe om şi-ai sădit în el dorinţa?
La Cuvântul Tău, O Tată, s-a năsut tot Universul
Iar planetele se-nvârt căci le-ai proiectat şi mersul.

La Cuvântul Tău, Stăpâne, din nimic veni lumina
Razele ce vin din soare primenesc mereu grădina
Ploi şi vânturi şi furtuni, toate îţi ascultă glasul
De luceferi şi planete ţi-e înconjurat locaşul.

Ne încântă frumuseţea ce domneşte în natură
Dar ne farmecă mai mult legi divine din Scriptură
E Cuvântul Tău, e voia ce-ai transmis-o omenirii
De-a umbla mereu cu Tine pe calea neprihănirii.

La Cuvântul Tău profeţii au venit să Te slujească
Îndemnând pe pământeni traiul sfânt să-l preţuiască
Şi "aşa vorbeşte Domnul"- a fost vocea lor solemnă
Pentr-un trai înmiresmat şi-o viaţă de rai demnă.

Cine-i poate sta-mpotrivă? Este viu şi e puternic
Cine lui i se supune are sufletul cucernic
El întinderi nesfârşite le străbate-ntr-o secundă
Cine-n lume ar putea de ecou-i să se-ascundă?

La Cuvântul Tău şi astăzi te slujim cu dăruire
Înălţându-Ţi osanale, cântece şi mulţumire
El înviorează inimi ce-au căzut în disperare
Aducând făpturii slabe mult râvnita-mbărbătare.

Iar lăuntru-l luminează cu o pace ce durează
El ne întăreşte-n duh, zi de zi ne cercetează
Ne abate de la calea ce ne duce la pierzare
Ne călăuzeşte paşii tot mai sus spre larga zare

Ne aduce mângâiere când năpasta ne încearcă
Când furtuni necruţătoare scutură a vieţii barcă
Ne fereşte de ispite cu-ale lor urmări nefaste
Ne uneşte-n rugi fierbinţi cu cei din cereasca oaste.

De Cuvântul Tău divin ascultăm, O! Scumpe Tată
El e candela nestinsă. Nu-l respingem niciodată!
Ci în suflete-l păstrăm ca ceresc mărgăritar
Doar cu el putem s- ajungem la edenicul hotar.