Cum vrei, tu omule, ca să primești iertare?
Când nu poți ca să ierți celui ce ți-a greșit prea tare,
Dar tot te plângi că încă te mai doare
Și îi răspunzi cu vorbe-înțepătoare...

Cum de la alții mulțumire tu aștepți?
Când în necazurile ce le-au avut, n-ai știut să dăruiești.
Să dai nu mult... ci doar o vorbă bună
Și-atunci cu bunătate urma să ți se răspundă.

Cum dorești ca să ți se vorbească cu iubire?
Când tu prin ale tale vorbe ai adus mâhnire.
Cum vrei ca să ți se dea încurajare?
Când tu cu dragoste, n-ai știut să oferi o îmbrățișare.

De ce aștepți mereu ca să primești,
Ceea ce tu la alții nu știi să dăruiești?
Căci după cum vrei ca oamenii să-ți facă,
Trebuie ca faptele tale pe-ale lor să le întreacă.

Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Deci cum aștepți, tu, ca din rău să crească altceva?
Nu te-amăgi, ci ia aminte la a Domnului Cuvânt
Și caută să-ți îndrepți umblarea ta pe-acest pământ.