Intr-o noapte am visat un vis… asa frumos,
Eu ma plimbam pe malul apei mana-n mana cu Hristos,
El imi zambea, si stralucea lumina pe-al Sau chip…
Iar pasii nostri lasau urme-adanci sapate in nisip.

Paseam cand jos prin vale cand uneori pe munte sus,
Vedeam in pasul Lui un loc unde sa-mi fie pasu-mi pus,
Impreuna, cei doi pasi alaturi, pasul Sau si-al meu,
In drumul nostru-n fiecare zi spre cer, spre Dumnezeu.

Dar am privit in urma si am plans si… m-a durut,
Caci urmele pasilor Lui, deodata… nu le-am mai vazut,
Cand am fost trist, bolnav, cazut si abatut,
De ce? De ce-atunci Doamne, chiar atunci ai disparut?

M-am tulburat in noapte si cu lacrimi am strigat;
Sa inteleg ca uneori pe cale singur am umblat?
In ziua cea mai grea in cel mai sumbru ceas,
Parinte, pe nisp vazut-am doar un pas! ?

-Nu pot pricepe, am crezut ca esti cu mine zi de zi, mereu
Dar Tu m-ai parasit atunci cand mi-a fost cel mai greu!
-E-adevarat…un singur rand de pasi vazut-ai pe carare,
Dar visul tau, o alta, simpla, explicatie are;

Cand prin furtuni ai fost cazut si slab si obosit,
Copilul Meu, Eu nicicand nu te-am parasit,
Intotdeauna cu iubire, bucuros prin lume te-am purtat,
Te-am mangaiat, ti-am dat puteri si-n Brate te-am luat.

Deci urma ce-ai vazut, doar una, cand ‘ti-era mai greu,
Pe malul apei, sta ca marturie inca astazi… Pasul Meu!
………………………………………………………………………….
Vad inca, uneori si azi, o Urma… doar un rand de Pasi pe cale,
Si strig; Slavit sa fii Parinte! Slava Tie! Osanale!
Merg inainte, orice-ar fi prin Haru-Ti, plin de pace, bucuros
Ma plimb pe malul apei mana-n mana cu Hristos!