E slujba mea dintâi și cea mai mare
De grijă pe pământ să-ti port
Nu-s făt frumos venind călare
Dar sunt destinul tău, socot
Tu să rămâi la ce îți zic acum
Chiar dacă gândul îți șoptește
Că vorbe sunt, că frunze- n drum
Că timpul inima lărgește...
E largă inima demult femeie!
Și te slujesc privind tăcut
Ce poate face o scânteie
Ieșită firav din trecut.
Privește azi: e flacăra mocnită
Se coace dragostea pe jar
E slujba mea să fii iubită
Și cred că te-am primit în dar.