DUREREA MEA

Mi-am spus durerea
Cui nu trebuia.
Unei cucute ce creştea-n
Grădina mea.

Şi ea, cucuta,
Fără gând murdar
A spus-o vântului,
Flăcău hoinar.

Iar vântu-a dus-o-n
Cele patru zări,
Purtând-o-n sus şi-n jos
Pe-ntinsele cărări.

Aş vrea să am ‘napoi
Cuvânt după cuvânt,
Să strâng în tolbă iar,
Tot ce-a zburat
Pe aripă de vânt.

Ca să le-aduc
La crucea lui Isus
Unde primesc alin
Şi mângâieri de sus. .